Atlas
Posted by kamar | Filed under Uncategorized
Spre Zeus, in inaltul Empireu,
voind concediul cuvenit sa-si ia,
in mana cu cererea
si cu Pamantu’-n spate,
porni Atlas marsaluind din greu.
Ajuns la usa sfanta, sfios a ciocanit
si a intrat.
- Ce vrei? cu glas de tunet,
Zeus l-a-ntrebat.
- Concediu as vrea, ca-s obosit,
ma doare spatele, Pamantu’-i greu
si nu-nteleg, o, mare Zeus,
de ce trebuie sa il invart mereu?
Sunt obosit si ametit,
ma doare o mana.
Iar Zeus i-a raspuns:
- Revino maine,
astazi sunt grabit.
Si asa il tot amana
de mii de ani de zile.
Toreador pe malul marii
Posted by kamar | Filed under Uncategorized
Sub ceru’-albastru ce satul de toate,
Discul solar din mana arsa scapa,
Un toreador in alb infrunta o noapte,
Pe-o plaja arida, in fluturari de capa.
O pasare flamingo incet strabate zarea,
Toreador si taur in cercuri alergand,
In hohote de valuri “Ole!” mugeste marea,
Si intre om si taur e sange fluturand.
Toreador si taur se napustesc in mare
Si taurul acum cu marea-ntreaga plange.
Intr-un decor albastru, intr-un decor de sare,
Pe frunte poarta flori, pe coarne are sange.
Nimenu nu stie cine a-nvins, iubite,
Si sub lumina pala ce incet se stinge,
Noi toti mirati, corid’-am parasit-o,
Dar taurul pe coarne are sange…
Armistitiu
Posted by kamar | Filed under Uncategorized
Se mai lupta in noi ostiri imaginare
Ce strivesc sub talpi petale mari de crin
Si esuam invinsi in semne de intrebare,
Cuprinsi de nostalgia armatelor ce vin.
Te mai ranesc c-o vorba, ma mai lovesti c-o floare,
Stiind sa pierd la vremea potrivita,
Si de ma pierd pe mine, nici c-am pierdut nu-mi pare,
Prizoniera de-ti sunt, sunt foarte fericita.
De ce sa ne luptam, eu ma declar invinsa,
Prizoniera ma aduc sa-ti fiu spre multumire
Si-n tirul urii tale, de-odata voi fi prinsa,
Eu am s-arunc in tine cu iubire.
Grabita ma indrept spre tine, eu azi capitulez
Si las in urma oastea, eu nu pot sa mai raman,
Rege peste mine vrand sa te aleg, visez,
Dar cum sa stiu eu de te merit stapan?
Visul alergatorului de cursa lunga
Posted by kamar | Filed under Uncategorized
A obosit alergatorul de cursa lunga,
Dar nu renunta, el alearga intr-una
Si nici nu stie unde-ar trebui s-ajunga,
Doar mintea il mai mana ca nebuna.
S-a prabusit alergatorul, chinuit,
De ultimul asalt pe care l-a mai dat
spre ultimul reper ce poate fi simtit
Si nici nu stie startul cand l-a luat.
Crezand naivul primul c-o sa fie primul,
Fara sa stie drumul, sosire fara a sti,
In fiecare zi, alearga ca nebunul,
Vasand, oadata, primul ca va fi.
Uitandu-se inainte si inapoi privind,
A constatat cuprins de resemnare,
Ca alergand, sarmanul, doar in gand,
S-a prabusit pe punctul de plecare.
Un tren
Posted by kamar | Filed under Uncategorized
In aer se mai simte un slab miros de fum,
E trenul ce-a plecat si n-am sa-l mai ajung.
O mana disperata mai flutura si-acum,
Iar pe peron, in noapte, lumini palide plang.
Tot asteptand un tren, a-mbatranit si gara
Si-a-mbatranit si sufletul din mine.
In vii reverberatii, acum, cand cade seara,
Din trenul asteptat, doar suierul mai vine.
Eu mai aud in suflet un zgomot de tampoane
Ce se ciocnesc aiurea, prin gari de mult uitate,
E trenul ce prin suier imi plange in timpane
Durerea asurzitoare a sinelor calcate.
Din trenuri care vin si pleaca suierand,
Un tren soseste azi, un tren asteapta toti.
el nu a circulat decat la mine-n gand
Si mi-a lasat in suflet rugina de pe roti.
Nu pleca
Posted by kamar | Filed under Uncategorized
O gara, peronul de plecare,
un tren trist suierand
dorinta care-l duce…
Este decorul absurd
la care se reduce
ideea de miscare.
Din linii care pleaca,
parca ar pleca din mine,
pe care se duc trenuri
si trenuri vin incoace,
eu te-as opri pe tine.
Pentru ca azi, ca zbor de ganduri,
cu tine pleaca timpul ce nu se mai intoarce.
Vechiul joc
Posted by kamar | Filed under Uncategorized
Sa ne mai jucam, iubite,
de-a iubirea,
nu mai putem,
ca am pierdut-o,
si astazi n-i bolnava fericirea,
si dorurile-n suflete ne gem.
O mare de tristete ne-a cuprins
pe amandoi, la fel ca un blestem
ce vine pe la spate, fara veste,
si ne zambim cu hohote de plans,
cand eu te chem
sa ne jucam, iubite, de-a iubirea.
Era un joc frumos ca o poveste.
E semn ca vine toamna
Posted by kamar | Filed under Uncategorized
Mai rosu pare soarele acum,
Cand asfintitul zilei e aproape
Si frunzele bolnave cad pe drum,
E semn ca vine toamna, e semn ca-ncepe-o noapte.
De-un galben ruginiu un deal si-a pus cununa
Si-n bruma se preface calda roua,
Iar nori nebuni pe cer alearga-ntr-una,
E semn ca vine toamna, e semn ca o sa ploua.
In zori de zi, au mai murit trei flori,
Contaminate parca, zeci vor cadea si maine,
Ca intr-un cant funebru de viori,
Cand moare-un trandafir e semn ca toamna vine.
Azi suierul de vant se-aude planset
Si pomii-si tremura in vant coroana,
Cu crengile lovindu-ma in suflet,
Cad frunzele, iubitule, e semn ca vine toamna.
Joc de carti
Posted by kamar | Filed under Uncategorized
Ca intr-un joc de carti in care tot insist,
Mai licitez tinand o carte-n mana,
Mai pierd un an, o zi, o luna
Si jocu’-mi pare dureros de trist.
E ca si cum in buna parte,
Soarta mi-ar fi hotarata intr-o carte.
De mult, am castigat o fericire,
Am tinut-o o vreme cu buna stiinta,
In joc am pus-o fara sovaire,
Si-am castigat in schimb, o suferinta.
Ca obsedati jucam de-o-ntreaga viata,
Nici sa mais tam la masa nu putem.
Si licitam cu cartile pe fata,
Dar cartea Lui nicicand nu o vedem.
Desi castig azi eu sau tu,
EL tine-n mana ultimul atu.
Zadarnicia frunzei
Posted by kamar | Filed under Uncategorized
Nu mai au copacii frunze de mult
Si nici nu mai cred sa creasca de-acum,
Dar frunze din timpul trecut,
Mai zac putrezite pe drum.
Ma doare azi drumul si frunza ma doare,
Cand totul e nor, cand totul e fum,
Eu singura ma calc in picioare,
Mi-e inima frunza cazuta pe drum.
Secundele tac, e timpul mai rar,
Si-un praf peste toate incet se depune.
Pe ce copac oare mai pot sa rasar,
In ce primavara si in care lume?
